marți, 27 ianuarie 2009

26 ianuarie 2009


A sosit si ziua ecografiei pe care mami si tati o asteptau cu emotii.In masina , in drum spre ecograf , ma decid sa-mi fac simtita prezenta si o tot lovesc pe mami sa ii arat ca si eu am emotii.Vine si randul nostru in 10 minute ,am ajuns la fix.O viitoare mamica iese fericita din cabinet ...va avea un baietel.Mami si tati se privesc surazand...oare vor afla si ei ce comoara se ascunde in burtica?Tati a venit "inarmat pana in dinti" cu dvd-uri pentru ecograf dar si cu camera sa poata surprinde fiecare miscare a puiului sau .
Ma hotarasc sa nu-i mai tin in suspans ,stiu ca sunt foarte curiosi ,asa ca primul lucru pe care il "las" pe domnul doctor sa vada e ca .....sunt o minune de fetita ,cam rusinoasa , dar ce nu fac eu pentru mami si tati ai mei .
Totul este bine , domnul doctor ma"lauda" ca sunt foarte bine dezvoltata,pai ce treaba am decat sa dorm ,sa pap si sa cresc mare la mami in burtica, am deja 330 de grame la 20 de saptamani.
Cu un suras larg pe fata , mami imi examineaza atenta ochisorii ,gurita si nasucul meu mic si manuta cu degetele pe care o tot duc la ochisori ,semn ca mi s-a facut cam somn...Si inimioara mea bate repede , repede ,cu 146 de batai pe minut cand simt fericirea mamicii mele...va avea o printesica mica , mica .
Extrem de fericit ,tati se apuca sa sune intreaga familie de cum iesim de la ecograf ,sa se laude ca peste 4 luni va fi tatic de printesa si mami se "hotaraste" ca e cazul sa aiba si ea prima pofta de femeie insarcinata ...ar manca piersici.
Si sa nu uit ....numele meu de bebe strumf este Antonia Maria dar mami si tati imi zic inca buburuza , printesica si alte cateva apelative prin care vor sa-mi arate cat de mult ma iubesc .

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

13 ianuarie 2009


Crestem pe zi ce trece ,acum boxam zilnic ,si dimineata si la pranz dar mai ales seara cand mami ar vrea sa doarma.Pe 13 ianuarie i-am tras si lui tati un sut tare ,sa ma simta si el si sa nu creada ca pe el il iubesc mai putin(ca tot zice el ca 13 e numarul lui norocos).Am atat de multa treaba de facut acolo la mine in casuta cateodata ca uit ca mami e un pic bolnavioara si are probleme cu vezica si o lovesc cam tare .Dar mami nu se supara ca ma iubeste asa de mult incat daca ar exista unitate de masura pentru iubire ,a ei ar depasi limitele Terrei( de fapt , ma iubeste la fel de tare ca pe tati asa ca i-ar trebui cam tot universul ....).
Am inceput sa ascultam muzica si mami zice ca imi place ( daca asa crede ea ...)si nu orice asa , ci Anotimpurile lui Vivaldi si cantecul de leagan preferat al lui mami de pe cutiuta muzicala .Tati ne-a cautat multa muzica clasica si ascultam zilnic dar mie imi place mult Dancing Shadows cantata la chitara .
Mami zice ca asteapta sa ii arat ce comoara ascund intre picioruse ca apoi sa-mi aleaga o poveste(stie ea bine cum e cu povestile) si apoi ne punem pe citit .Abia astept!
Asteptam cu nerabdare intalnirea de la 4D de pe 26 ianuarie cand promit sa fiu foarte ascultator si sa le satisfac curiozitatea de a afla daca-s fetita sau baietel si sa-i incant cu tumbe de bebe strumf .

O dorinta la cumpana dintre ani

Doamne ,Dumnezeul nostru, asculta ruga mea fierbinte si apara pruncul acesta nevinovat pe care il port in pantec , fereste-l pe el de tot raul ,da-i sanatate , putere si ajuta-l sa vina pe lume la vremea randuita .
Ajuta-ne , Doamne , sa avem un copil sanatos ,destept si frumos ca Fiul Tau ,Iisus Hristos .
Iar pentru noi ....sanatate si intelepciune sa stim sa-l crestem frumos si sa-i oferim tot ce avem mai bun .

21 decembrie 2008

Asteptam cu nerabdare sa simt primele miscari ale minunii mele si citeam tot ce gaseam despre sarcina si bebelusi .Deja am inceput sa am probleme cu hainele ,pantaloni mei se"incapataneza" sa se mai inchida peste burtica mea care a luat proportii.
Ne intorceam obositi de la tara la o ora destul de tarzie intr-o duminica friguroasa de decembrie .Puiul meu tocmai intrase in cea de-a 16 -a saptamana de viata intrauterina .O miscare noua ,necunoscuta in partea stanga a burticii , ca falfaitul aripilor unui fluture , ma trezeste din moleseala .Sa fie bebe?Astept emotionata .Miscarea se repeta inca o data ...de doua ori ...de multe ori constant timp de aproximativ cinci minute.El este , buburuza noastra mica si scumpa s-a gandit sa ne faca un cadou de Craciun si s-o faca pe mami sa se simta in al noulea cer ..isi simtise puiul miscand pentru prima data .Tati este un pic "suparat", mai are un pic de asteptat pana va simti si el cum boxeaza minunea lui mica care creste , creste la mami in burtica.

5 decembrie 2008

Ne programam pentru morfofetala de trimestrul 1 si dublu test in saptamana 12 si il luam si pe tati cu noi.Abia asteptam sa ne vedem buburuza la ecograf .Ne minunam inca de la primele imagini si medicul ne spune ca asta-i de-abia inceputul .O buburuza mica si tare puturoasa doarme la mami in burtica cu manuta stanga pe frunte si pe ochisori si picior peste picior ,exact cum doarme si tati al lui.O gurita mica si scumpa (sper sa fie ca a lui tati) , obrajori , ochisori ,urechiuse , nasuc,degetele ...avem deja de toate .Suntem mari deja , avem 59,3 mm lungime si inimioara bate cu 152 de batai pe minut.Sunt complet indragostita ,as ramane ore in sir pe masa de la eco si m-as uita la puiul meu .Cu chiu cu vai , dupa indelungi rugaminti , doctorul reuseste sa trezeasca puiul somnoros care dupa cateva unduiri prin burtica adoarme linistit la loc .Totul este bine , bebe se dezvolta normal , chiar e mai mare cu o saptamana decat varsta gestationala ...pai daca doarme si papa toata ziua .Conform masuratorilor , ar trebui sa vedem lumina zilei pe 13 iunie 2009(o zi norocoasa zice tati caruia 13 i-a purtat intotdeauna noroc).De la atatea emotii uitam sa cerem si poze sau cd cu buburuza noastra .Nu-i nimic , in mintea noastra ramane vesnic imaginea puiului mic si cuminte si atat de puturos incat nu s-a deranjat sa ne arate si noua daca este fetita sau baietel.Avem timp sa cerem poze la urmatoarele ecografii,mai avem un drum lung pana in iunie .

6 noiembrie 2008

Au trecut si cele doua saptamani de "chin".Sangerarea s-a oprit din a cincea zi , durerile de burta sunt mai rare si de intensitate mica .Stau cu inima stansa in asteptarea verdictului .La control totul este bine ,ma mut la ecograf si URAAAAAAA! ,samburelul meu e bine ,ii bate inimioara si sta cumintel la mami in burtica .Se pare ca ce a fost mai rau a trecut , mai avem un drum lung de facut pana vom putea spune ca totul este bine dar suntem increzatori ca vom ajunge la final .Primesc o tona de analize pe care le fac constiincioasa si toate analizele arata ca suntem bine .Mami este bine , nu are nicio problema care sa-l poata afecta pe samburel ,nu ne ramane decat sa stam cat mai cuminti si sa crestem .
Incepem sa ne gandim la nume :stim inca de acum patru ani ca daca vom avea o fetita o va chema Antonia si ne dorim sa aiba si un nume de sfant (mami nu are si mereu si-a dorit sa-si poata serba ziua de nume) .Oscilam intre Cristina si Maria ,cred ca va ramane Maria , la fel ca pe nasa si ambele bunici.Da , e un nume tare frumos ...Antonia Maria .Si daca bebe va fi baiat sigur il va chema ca pe tati ,sa facem petrecere mare de Sf. Andrei iar la cel de-al doilea nume ne hotaram la Bogdan (ne place foarte mult traducerea numelui -trimisul lui Dumnezeu si samburelul nostru este in mod sigur un dar de la Dumnezeu )...Andrei Bogdan.

20 octombrie 2008

Hotarasc ca luni, 20 octombrie sa fac prima vizita la medic .Nu astept neaparat confirmarea , stiu ca sunt insarcinata ,o simt prin toti porii ,ci mai degraba vreau primele sfaturi , vreau sa stiu tot ce trebuie sa fac pentru ca puiului meu sa-i fie bine la mami in burtica ,sa creasca mare ,sanatos si frumos .
Din pacate ziua nu incepe prea bine ...dureri de burta si de spate ,frisoane,cateva pete maronii .Offff , asa greu trece timpul si medicul e abia dupa-amiaza la cabinet .Dupa o asteptare de aproape o ora reusesc sa intru in cabinet .Situatia nu e tocmai roz ,se pare ca am o sangerare ,doctorul nu imi poate spune cu precizie cauza si hotaraste si un consult eco.Ma pune sa beau apa si sa-l anunt cand sunt "gata" .Cu lacrimile in barba si tremurand il sun pe viitorul tatic si-i expun situatia .Ai incredere ,totul va fi bine!Stiu ca asa trebuie sa fie ,dar e asa greu cand ma gandesc ca samburelul meu poate ca sufera....Cobor la ecograf cu o graviduta al carui pui nu prea se grabeste sa vina pe lume ....trecuse de 40 de saptamani si doctorul o trimisese si pe ea la eograf sa vada ce face bebe si sa hotarasca ce-i de facut .O privesc si o ascult cu admiratie si cu un soi de invidie.Cat sper sa ajung si eu ca ea la 40 de saptamani.....Ma rog ca Bunul Dumnezeu sa isi intoarca fata spre noi si sa-mi apere puiul!
Vine si randul nostru la eco ,am asa emotii ca nu-mi mai simt picioarele ....nu dupa mult timp apare pe ecran un punctulet ....e samburelul meu dar e asa de mic incat abia se poate distinge pe ecranul ecografului....are doar 5 saptamani si se lupta sa creasca mare si sa se prinda bine de burtica lui mami.Imi vine sa plang de emotii dar incerc sa ma linistesc .Se pare ca nu-i foarte grav dar tot ce pot sa fac e sa stau linistita la pat timp de doua saptamani si sa iau utrogestan ca sa-l ajut pe puiutul meu .
Urmeaza doua saptamani lungi ,tare lungi in care nu-mi ramane decat sa ma rog si sa astept cumintica in pat ca Sfantul Anton si Maica Domnului la care ma rugasem pentru bebele meu inca dinainte de a ramane insarcinata sa ne ajute sa trecem cu bine peste acest hop si sa-mi pot tine in iunie minunea in brate .

vineri, 23 ianuarie 2009

13 octombrie 2008

Au trecut 3 luni de cand am hotarat "marea schimbare" din viata noastra .In drum spre casa ma opresc la farmacie si cumpar un test de sarcina .Nu sunt foarte sigura ca e cel norocos si totusi parca ma simt ...."altfel".Ce bine ca-i si Cristi acasa!Il fac si stau cu ochii pe el ca pe o bomba atomica!Pe prospect scrie ca rezultatul apare in 5 minute ...cam mult pentru inima mea care statea sa-mi iasa din piept .Dupa aproximativ un minut care a trecut ca zece apare firava cea de-a doua liniuta .Nu-mi vine sa cred !Uite-te tu bine , sunt doua ,nu?Sigur sunt doua!
Imi vine sa strig in gura mare sa stie o lume intreaga ca s-a infaptuit o minune , ca peste noua luni va aparea pe lume o buburuza mica ,o particica din mine si din fiinta pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta ,un pui mic si scump care ma va striga mami si care se va cuibari la sanul meu alintandu-se .Anunt familia si ma hotarasc ca restul lumii sa mai astepte pana samburelul va deveni mai mare .Dar ce te faci cu tati care s-ar lauda peste tot ca in curand va deveni parinte ?

iulie 2008

Mai mult in joaca deschid subiectul si sugerez sa renuntam la protectie si sa ne pregatim pentru un bebe .De cand ne-am casatorit am discutat mereu subiectul copii , amandoi iubim copiii si ne dorim ,dar nu aparuse inca momentul potrivit.Primesc rapid confirmarea ,fara prea mult timp de gandire.
Si totusi...plecam in concediu si nu as vrea sa te simti rau pe acolo , mai bine incercam dupa ce ne intoarcem!...primesc raspunsul grijuliu.Nu-i nimic , nu ma astept sa se intample minunea din prima ... Si ,ca in orice poveste ,apare cifra magica 3 ....