O jumatate de anisor

Dupa ce am lasat-o pe mami sa scrie si ea un pic ,hai sa va mai spun despre mine.
Ieri am facut o jumatate de anisor,ce repede trece timpul....am inceput deja sa mananc diverse fructe si legume,cereale de bebelusi,biscuiti.Asa mult imi plac fructele cu biscuiti...yammi,yammi.offff,in schimb ma chinuie mami si nu ma lasa deloc cu legumele ei.Nu intelege ca nu-mi plac si gata.
In seara de 5 decembrie am descoperit in ghetutele mele o jucarie tare frumoasa.Mami si tati mi-au spus ca-i de la Mos Nicolae iar mami s-a declarat "dezamagita" ca Mosu' a uitat sa-mi lase si o nuielusa (ea zice ca o merit cateodata,sa n-o credeti pe cuvant,eu sunt o fetita tare cuminte).Si pe la bunici ,si la matusa mi-a lasat mosu' cate ceva,semn ca am fost tare cuminte.
M-am intalnit si cu Mos Craciun.Am fost cu mami si cu tati la serbare la verisorul meu si a fost tare frumos.Nu m-am speriat de fel,mi-au placut mult cantecele lor si am fost centrul atentiei.Asa ca am profitat de ocazie si i-am spus Mosului ce-mi doresc sa gasesc sub brad de Craciun.Si pentru mami si tati...multi pupici de la mine(ca-i cel mai frumos cadou).
Aaaaa,si sa nu uit...vedeti ca sunt fetita mare,am 7 kilograme.Hi,hi,hi.

Cugetari de....mama

Am auzit de mii de ori pana acum mamici care spuneau ca dupa aparitia pe lumea a micului strengar,li s-a schimbat viata total iar centrul vietii lor a devenit,inevitabil,bebe.Realizez si eu ca in aceste 6 luni de cand buburuza noastra scumpa a venit pe lume ,imi petrec timpul gandindu-ma non stop la nevoile ei,ca ii dedic cele 24 de ore ale zilei(daca s-ar putea ca ziua sa aiba si mai multe ore sa pot face tot ce mi-am propus,ar fi perfect).In schimb,n-am inteles ,si cred ca n-am sa le inteleg vreodata ,pe multele mamici care sustin ca din momentul nasterii ,copilul ocupa locul unu iar sotul(repectiv noul tatic) pica pe locul doi.De ce si pentru ce sa-l "descalifici" pe omul care ti-a fost alaturi si iti va fi si de atunci inainte,n-am reusit sa inteleg.Nu cred ca mi-am dorit vreodata sa fac un concurs intre cele doua iubiri ale mele sa vad "care-i mai demn" de iubirea mea.Antonia isi ocupa locul in inima mea in egala masura cu taticul ei,respectiv sotul si iubitul meu,Cristi.
Pe ea o iubesc enorm pentru ca este copilul meu,minunea mea,bucatica din mine DAR...si din EL ,pe care il iubesc pentru ca....pentru ca este asa cum este,pentru ca simt de multe ori ca este jumatatea mea pierduta (un fel de yin si yang,daca vrei),pentru ca nu-mi pot inchipui viata fara el.Cert este ca iubirea pentru propriul copil nu stirbeste din iubirea pe care i-o port jumatatii mele ci cumva ,impreuna se impletesc si imi intregesc viata.Si da,cugetarile mele pot suna ca o declaratie de dragoste pe care sufletul meu o "canta" zilnic.Asa ca...va iubesc , minunile mele ,Antonia si Cristi(sau Cristi si Antonia ,ca sa nu se inteleaga ca am pus-o pe ea prima intentionat :D).
Semnat: Mami de bursucel mic,Antonia si sotie iubitoare de tatic,Cristian

primul cuvant...magic

12 octombrie...abia ne-am intors de la cumparaturi.Ufff,ce obosita sunt.Mi-am luat si o jucarie noua asa ca-mi fac de lucru cu ea in pat.Mami vorbeste la telefon,eu ma joc si incep sa vorbesc in limba mea...abuuu,aguuuu,buuu-gaaa....meeaa-maaaa.Ups,asta-i ceva nou...mami a inlemnit,se uita la mine cu un zambet pana la urechi si are lacrimi in ochi.Ce s-o fi intamplat?Imi dau repede seama ca eu sunt de vina dar ce am facut?Am fost cuminte,m-am jucat si am gangurit...Aflu,un pic mai tarziu ca tocmai spusesem fara sa vreau un cuvant magic,un cuvant care valoreaza in sufletul mamei mele cat toate comorile din lume...ma-ma,fiinta care mi-a dat viata,care ma ingrijeste ,ma hraneste si ma iubeste zi de zi.E drept ca uneori se mai "supara" un pic pe mine cand nu vreau sa dorm noaptea,cand marai ca un catelus toata ziua si nu-mi convine nimic si vreau plimbata in brate dar ii trece asa de repede ...pentru ca ma iubeste mai presus de orice pe lumea asta.Si eu o iubesc pe ea,asa cum il iubesc si pe tati caci ei sunt acum cele mai importante persoane din viata mea.Si pentru ca am vazut ca mamei i-a placut asa mult si cum tati nu auzise inca ce pot zice am inceput sa repet meea-maaa,dar nu asa mereu,ci numai cand am eu chef.Sa vezi cand voi creste mai mare si o voi striga cu adevarat ma-ma uitandu-ma dupa ea...sa vezi atunci fericire.

13 octombrie 2009

Astazi se implinesc 4 luni de cand minunea mea a venit pe lume.Si tot astazi se implineste un an de cand testul mi-a aratat cea de-a doua liniuta magica.Au urmat apoi 9 luni de bucurii,de griji ,temeri si impliniri .Nu trece o zi fara sa o privesc si sa nu-i multumesc Bunului Dumnezeu ca ne-a trimis asa un dar nepretuit.Te iubesc ,puiul meu scump,te iubesc asa de mult ca uneori am impresia ca de atata dragoste inima mea va exploda.Nu exista termen de comparatie sau unitate de masura pe lume sa-ti pot spune cat de mult te iubesc.Tu esti ratiunea noastra de a fi,tu ai dat un sens nou vietii noastre incat uneori stau si ma gandesc cum am putut trai pana acum fara tine.
Semnat: Mami

Printesa crestina

Iata-ma in cea mai importanta zi din viata mea de pana acum:

O baita cu ...apa Domnului

Inca de cand eram in burtica ,mami se gandea ca ar fi frumos sa fiu botezata in ziua cea mare a Adormirii Maicii Domnului,pe 15 august,mai ales ca pe mine ma va chema si Maria.Asa ca sambata dimineata ,pe 15 august ,m-am trezit intr-o mare agitatie.Nu stiam eu prea bine ce se intampla,au venit bunicii ,nasii ,unchii si matusile si am plecat impreuna la plimbare.Hmmm,oare unde mergem?Mi-a "spus" mami cand am ajuns ca suntem la Biserica Sf.Antonie cel Mare ,biserica unde mami a mers si s-a rugat la Doamne-Doamne sa ma trimita pe mine la ea sanatoasa(de aceea si port numele sfantului ,mai ales ca si pe nasica cea mica o cheama Antonia).Imi era tare somnic asa ca am decis sa trag un pui de somn ca tot stateam afara ,la aer ,in curtea bisericii.M-am trezit ,binenteles,cand am intrat in biserica,curioasa sa vad de ce am venit cu totii aici dar deja nu mai eram in brate la mami ci la nasa care era un pic "speriata" ca am sa fac scandal caci mami o avertizase ca am o personalitate....
Aici mai erau inca doi bebei ,un baietel tare cuminte si o fetita care era tare suparata si plangea...Slujba a inceput ,preotii(asta mi-a spus-o mami ,eu nu stiam ca oamenii aceia imbracati in haine asa frumoase se numesc asa)au inceput sa cante si chiar si nasa si nasu spuneau din cand in cand cate ceva dar eu eram fascinata de imaginile de pe pereti(icoane a zis mami ca se numesc) si de candelabrul cel mare care atarna deasupra preotilor.Ca sa nu plang si sa stau cuminte nasa ma legana ,m-am prins repede cum stau lucrurile(ca doar sunt fata desteapta) si cum se oprea ,lasam buza si incepeam sa scancesc caci imi placea cum ma legana nasa(saracuta,a doua zi avea febra musculara la maini dar ma revansez eu cand ma fac mare si ma iarta).Mi-a placut tare ca apoi m-au dezbracat de haine,eram in elementul meu ,asa imi place cel mai mult si asteptam acum balaceala caci asa se intampla mereu acasa cand ma dezbraca mami.Numai ca acum nu m-a luat mami in brate ci unchiul lui tati care e si el preot si m-a bagat in apa dar nu asa cum face mami cand ne jucam la baitza ci m-a scufundat de tot si m-a scos repede de acolo tinandu-ma de gat.M-am speriat,nu mi-a placut de fel si am inceput sa plang.M-au inchinat apoi la icoane si m-au imbracat cu o rochita tare frumoasa,de printesa ,dar eu deja eram tare obosita si cu o foame de lup si tot ce vroiam era sa ajung la mami meu asa ca am plans tare pana s-a terminat totul.Ce bine a fost apoi la mami in brate!!!!!!!!Dupa-amiaza am mers la restaurant dar si aici am fost mofturici,am stat cu bunicile si matusa si apoi am mers acasa cu buna caci nu ma puteam odihni de fel la restaurant.Au venit si mami cu tati mult mai tarziu ,chiar cand incepusem sa ma gandesc ca mi se face foame.A doua zi am facut din noua baita dar nu in cristelnita la biserica ci acasa,in cadita mea dar nu mami a fost cea care mi-a facut baitza ci nasa care mi-a pus in apa fel de fel de lucruri care sa-mi aduca noroc in viata.Eiiiii,si de atunci chiar pot spune cu tarie ca numele meu este ANTONIA MARIA(astept acum zilele de onomastica,mi-a zis mami ca ma serbez pe 17 ianuarie,pe 15 august si pe 8 septembrie asa ca astept sa primesc multe,multe cadouri).

A doua luna din viata mea

Are mama o fetita...

Eiiii,ce-am mai crescut de cand nu am mai scris.Are mama fata mare ,am deja 2 luni si o saptamana ,am crescut aproape 10 cm in lungime plus 2 kg si un pic in greutate.Sunt foarte ocupata toata ziua...programul meu...papa,un pic de joaca,somnic ,apoi dupa 3 ore din nou papa,joaca ,somn si tot asa.Am descoperit si cum sa-i santajez pe mami si pe tati ...cand ma plictisesc si vreau in brate ,plang...stiu ca vin imediat la "apel" ca doar eu sunt seful in casa.Mi-am facut niste prieteni tare haiosi ,mami zice ca-i cheama ursuleti si iepurasi,mie imi plac ca sunt colorati,se invart si canta cand stau cuminte la mine in patut.Preferatul meu este un ursulet alb cu negru pe care mami zice ca il cheama panda,tati ii zice "pandosul".Si in leagan am niste ursuleti tare haiosi pe care ii cert des pentru ca nu vor sa vorbeasca si cu mine.Am invatat deja o gramada de lucruri,"vorbesc" des cu mami si cu tati (aggggggg,abuuuuuuu,ingiiiiiiii,auuuu),rad cu gura pana la urechi si dau din maini si picioruse cand mami si tati vorbesc cu mine.Duminica,16 august,am descoperit ca ma pot intoarce singura si pe burtica...inca nu stiu ce sa fac cu manuta care ramane sub mine dar perseverez.Afara,in carucior,vreau sa stau un pic ridicata sa descopar lumea si cateodata,cand nu vad eu bine de acolo din carucior lumea ce ma inconjoara ii "cer" lui mami sa ma ia in brate.
Sambata,15 august a fost ziua mea de nume ca doar ma cheama si Maria...si pentru ca a fost ziua mea ,stiti ce cadou am primit?...o baie in cristelnita,mami zice ca asta a fost botezul meu ,acum sunt si eu crestina .Eiii,dar asta-i alta poveste,am sa v-o spun cand o sa mai aiba mami un pic de timp sa scrie la calculator(deh,eu inca nu ma pricep prea bine cum e cu butoanele si cu literele),Deocamdata va punem cateva poze sa ma vedeti cat am crescut.

prima luna din viata mea

13 iunie 2009-minunea din vietile noastre

13 iunie 2009 ,ora 00.15...un tipat scurt si imi anunt venirea pe lume...prima gura de aer imi umple plamanii si ma sperii...unde sunt?ce s-a intamplat?ce-i cu atata lume in jurul meu ?si luminile astea puternice ma deranjeaza...hei,asta-i nasucul meu ,ce aveti cu el,ce-mi tot bagati furtunele alea in gurita?Unde-i mami meu???????Vreau la mami!!!!Deodata o voce cunoscuta imi ureaza bun venit pe lume si imi da primul pupic din viata mea...ma linistesc ,e mami meu...domnul doctor m-a asezat la ea pe piept sa ne vedem si noi pentru prima data...mami are lacrimi in ochi,e fericita ca are o asa minune de copil(deh,stiti voi cum e cu cioara...).Dupa vreo 2 minute de privit in ochii mamicii mele ascultandu-i vocea ,maini necunoscute ma iau de langa ea si ma duc departe lasand-o pe mami cu gandul la mine si la mirosul pe care l-a simtit atunci cand pentru prima data am stat la ea pe piept,miros de flori ...incep din nou sa plang...unde ma duceti,vreau la mama mea,mi-e foame...ajung intr-o incapere cu multi bebelusi.Si ei sunt la fel de suparati ca si mine...aici sunt spalata ,cantarita si masurata...am 3400 grame si 51 de centimetri(aaa,si am uitat sa va zic ca am primit nota 9 la nastere).Si pentru ca mie imi este ingrozitor de foame si mami inca nu poate sa vina la mine primesc o doza de glucoza si adorm linistita...sunt obosita,am avut de parcurs un drum lung si greu dar acum in sfarsit sunt aici.Mami si tati trimit mesaje peste mesaje,sa stie toata lumea ce fericiti sunt ca li s-a nascut minunea si sunt tare nerabdatori sa ma vada mai bine si sa ma analizeze...eu insa vreau sa dorm acum,vom avea toata viata inainte sa ne-o petrecem impreuna.

12 iunie 2009

Ora 9 ...mergem la un nou control la spital..."drumul" este de mult pregatit ,domnul doctor zice ca marele eveniment se poate intampla oricand ,si la o jumatate de ora dupa ce plecam din spital...nici nu stie cata dreptate are...hotaram ca daca pana sambata ,20 iunie , nu se intampla nimic(si de cand tot astepta mami si tati fiind ferm convinsi ca vreau sa vin pe lume mai devreme)sa ne prezentam frumusel cu bagajelul dimineata la spital.
Ora 17...tati pleaca la serviciu in tura de noapte...mami,dupa o repriza de somnic(deh,nu prea o lasasem sa doarma noaptea ce tocmai trecuse) se trezeste cu o foame de lup si se pregateste sa iasa la cumparaturi(ultima pofta de femeie insarcinata....sana).
Ora 18.30...inainte sa iasa din casa ,mami mai face o vizita la baie(care,fie vorba intre noi,devenise "prietena " ei cea mai buna in ultimele saptamani).La baie...surpiza...mami constata ca tocmai i s-au rupt membranele si a inceput sa curga lichidul amniotic...gata,m-am hotarat ,e timpul sa-mi fac aparitia.Agitatie mare in jurul lui mami...suna repede pe tati sa ii dea vestea cea mare(de cand tot astepta el o asemenea veste),apoi pe bunici si pe matusi si se pregateste sa plecam la spital.Mare noroc avem ,tocmai ce si-a amintit mami ca domnul doctor e de garda ...
Ora 20...ajungem repede la spital cu ajutorul matusii,tati reuseste si el sa plece de la serviciu si vine intr-un suflet la spital.Doctorul zambeste cand ne vede...avusese dreptate .
Ajungem intr-o rezerva "draguta" doar pentru mine si mami si moasele dragute monteaza deja perfuzii pentru mami si aparatul care masoara bataile inimioarei mele si contractiile lui mami.Fara dureri prea mari ,mami ajunge repede la dilatatie 4 si i se administreaza anestezia epidurala(o adevarata mana cereasca pentru mami care l-a slavit pe cel care a "inventat" epidurala).Mami se simte bine,nu mai are dureri(dovada...ii trimitea mesaje lui tati ca ii este foame,cu toate ca ea avea dilatatie 6).Moasele o "necajesc" pe mami zicandu-i sa se hotarasca daca vrea sa nasca pe 12 sau pe 13 (la ecograf i se spusese ca data nasterii e 13 iunie ,tati era ferm convins ca ma voi naste pe 13 pentru ca lui 13 ii poarta noroc).

...tot din burtica

Ce mult imi place aici!Pai cum sa nu-mi placa ca doar timp de 9 luni a fost casuta mea,cuibul care m-a aparat si m-a ajutat sa cresc mare ,unde am fost ocrotita de tot raul,de unde am putut s-o aud si s-o simt pe mami oricand,locul unde am dansat in ritmul inimii ei ale carei batai le-as recunoaste oricand si oriunde,locul unde m-am simtit rasfatata si de unde ma jucam cu tati raspunzandu-i la magaieri si pupici cu lovituri din picioruse.Aici e cald si bine ,mami ma rasfata cu gusturi diverse si bune ,ma mangaie si imi vorbeste ,imi pune muzica si imi citeste povesti ,ma leagana cand iese la plimbare ...ce mai,imi place .Cum unde ,pai in burtica la mami ,tot aici sunt inca,cu toate ca domnul doctor o cam speriase un pic pe mami ca as vrea sa ies un pic mai devreme.De maine intram in saptamana 39,stiu ca nu mai pot sta mult timp aici,trebuie sa ies zilele astea,dar parca nu-s hotarata inca ,o sa-mi fie dor de burtica mamei.Sunt sigura ca si afara este bine si ca voi fi iubita si rasfatata de toti asa ca o sa-mi fac curaj si o sa pornesc la drum spre MAREA INTALNIRE(abia astept sa-i vad pe mami si pe tati si stiu sigur ca ei sunt mai nerabdatori decat mine).In curand aventura mea din burtica mamei se va incheia dar va incepe o alta ,mult mai interesanta si mai lunga ,mai plina de culori ,de sunete si de lucruri noi,aventura mea,Antonia Maria,prin viata.Data viitoare cand voi mai "scrie" nu va mai fi din burtica de la mami ci de afara,din lumea noua ,stand cuminte in patutul meu rosu cu pestisori sau in leaganul meu cu ursuletul Winnie.

"Amintiri " din burtica

Cantece de leagan ,Richard Claiderman ,Vivaldi ,poezioara cu leaganul de puf si povestea Degeticai...cu asta ma delecteaza mami in fiecare zi.Si mie imi place foarte mult,asa de mult incat stau nemiscata si ascult cu mare atentie totul.Cum se termina muzica sau poezioara incepe "scandalul", ma agit si dau din manute si picioruse,semn ca mai vreau.Mami e curioasa daca voi fi la fel de atenta la cantecele ,poezie si poveste si cand nu voi mai fi in burtica.Cum sa nu fiu,ca deja le-am invatat "pe derost"...
Am pus pe toata lumea pe jar acum 2 saptamani ,toti credeau ca gata,vreau sa ies...uite ca i-am pacalit si le-am dovedit ca-s o printesica cu personalitate...am sa ies cand vreau eu,nu cand zic ei.Domnul doctor zice ca mai stau o saptamana,eu nu stiu ce sa zic,nu-s hotarata inca,deocamdata nu-i dau niciun semn lui mami ca sunt gata de marea intalnire.
Tati zice ca seman cu o broscuta acum caci nu prea mai am loc la mami in burtica si stau cu piciorusele stranse ca o broscuta.Intre timp am mai crescut si am in jur de 3 kilograme si sughit din ce in ce mai des...da,da,sughit pentru ca imi exersez respiratia sa fiu pregatita cand voi face "cunostinta" cu domnia sa ,aerul.Intre timp,o "ajut" pe mami sa invete pentru ultimele ei examene,am dat deja saptamana trecuta trei si am luat note foarte mari dar trebuie sa recunoastem ca a fost mai mult meritul meu decat al lui mami ,eu am invatat mai mult decat ea.Mai avem cateva si saptamana aceasta ,am s-o ajut sa scape si de acestea dar la licenta am s-o las sa se descurce singura ca si asa nu inteleg eu prea bine tot ce citeste ea pe acolo.

05 mai 2009

Ce surpriza i-am pregatit azi lui mami...nici nu se asteapta.Mergem la spital astazi ,avem intalnire cu domnul doctor .Dupa ce mami "suporta" o noua tura de recoltare de sange pentru analize(probabil ultimele)mergem sa auzim noutatile de la control si ecograf.V-am spus ca i-am pregatit o surpriza de proportii pentru astazi...sunt atat de nerabdatoare sa vin pe lume si sa-mi cunosc parintii incat am inceput sa fac pregatirile necesare acolo la mine in "garsoniera" asa ca pentru mami vestile nu sunt tocmai bune ...nu avem decat 35 de saptamani ,ar trebui sa mai stau cel putin 2 saptamani in burtica dar cum mami a pierdut deja dopul gelatinos ,are colul sters si dilatat deja un cm( la asta au ajutat un pic cred si toate plimbarile din ultimele saptamani) nu stiu cat mai pot sa stau cumintica ,mai ales ca aici deja e atat de mare inghesuiala ,tot incerc eu sa-mi fac loc dar vad ca pielea si organele interne ale lui mami nu vor sa cedeze .Mai nou ,mami si tati pot vedea prin piele cum imping cu piciorusul sau manuta cand vreau si eu sa ma intind si nu am loc sau cand vreau sa ma intorc si atunci imping cu funduletul.Pai e si normal sa nu mai am loc si sa ma tot imping daca am mancat bine si am dormit ca o fetita cuminte ce sunt si am ajuns deja la 2700 de grame.Mami imi tot pune muzica sa dansez ...pai ea nu intelege ca abia mai am loc sa ma intind ,sa dansez nici nu se mai pune problema dar ma obisnuiesc cu muzica si recuperez cand ies afara si am loc suficient.Mami si-a facut deja bagajul de spital care asteapta cuminte langa usa sa dau eu semnalul de pornire,hainutele mele sunt toate curate si asezate la locul lor,mami si tati au cumparat deja patutul ,caruciorul si scoica auto ,cred ca mai stau un pic aici si gata ,vreau afara sa vad si sa testez totul.Sper sa fie pe placul meu caci altfel am sa fac nazuri si o sa-mi afirm nemultumirea asa cum ma voi pricepe eu mai bine ...prin plans.

03 aprilie 2009 (30 de saptamani)

De ce are mami asa emotii astazi ,nu pot sa-mi dau seama...dar parca nici eu nu sunt asa de linistita cand o simt pe mami asa nerabdatoare.Chiar si tati e un pic nerabdator si o tot intreaba pe mami daca a sunat .Unde?Aha...mi-am amintit ,astazi avem intalnire cu domnul doctor si cum mami si tati nu m-au mai vazut la ecograf de cand aveam 20 de saptamani sunt tare nerabdatori sa vada cum si cat am crescut si daca totul e in regula cu casuta mea (la drept vorbind a devenit acum cam ca o garsoniera confort 3 si nu prea mai am loc sa-mi desfasor dansurile asa cum as vrea dar ma adaptez ,ce sa-i faci!).La spital , surpriza...domnul doctor nu mai raspunde la telefon (a avut o urgenta si a intrat in sala de operatii) insa mami e foarte hotarata...nu pleaca de la spital pana nu isi vede puiul la eco.Dupa o ora jumatate de asteptari tati pleaca sa-si caute o centura pentru spate (e un pic bolnavior dar il "vindec" eu de tot cand voi iesi ...cu un zambet de-al meu il fac sa uite de orice problema) dar hotarat sa revina in scurt timp sa-si poata vedea printesica .In cateva minute apare si domnul doctor si fuguta la ecograf (din pacate tati a ratat momentul de data aceasta).Nu ma pot prezenta asa oricum in fata lui mami si hotarasc sa-i fac o reprezentatie din spectacolul meu unic pe care pana acum doar l-a simtit in burtica...vreau sa ma si vada ce frumos stiu sa valsez.Asa de tare am vrut s-o impresionez pe mami incat domnul doctor abia a reusit sa-mi faca toate masuratorile.Uite-ma , mami , vezi ce frumusica sunt!Si tot cu manuta la nasuc sunt asa cum te-ai obisnuit(asa m-a "invatat" tati)!Si sunt grasunica deja ,am 1600 de grame la 30 de saptamani !Uite , toate organele sunt la locul lor , inimioara bate cu 136 de batai pe minut .Sunt perfecta ,ce sa mai !Ca doar sunt a ta !A ta si a lui tati!M-am intors deja cu capul in jos ,pregatita de marea intalnire si acum iti testez ficatul si coastele cu piciorusele.Vad ca deocamdata rezista eroic.Domnul doctor zice ca trebuie sa mai astept un pic ,cel putin 5 saptamani sa mai cresc un pic si apoi cand am chef sa va vad ,pot veni.Am sa fiu cuminte si am sa-l ascult .Dar si tu ,mami, trebuie sa fii cuminte si sa-l asculti pe domnul doctor si sa ai grija de mine .Deci vei intra in prenatal.Plecam bucuroase de la ecograf dupa ce stabilim urmatoarea intalnire cu domnul doctor ...la 34 de saptamani .Mergem repede sa-i dam si lui tati vestile cele bune.
Si pentru ca sunt mare deja si mami si tati vor sa fie pregatiti pentru venirea mea pe lume am fost in weekend si au cumparat o gramada de hainute .Nu am gasit un patut demn de o printesa inca dar mami a ochit deja un carucior frumos pentru mine si o scoica auto(caci imi place inca de pe acum in masina si sigur o sa am multe drumuri de facut cu mami si tati) pe care mi-a promis ca mi le cumpara luna viitoare daca sunt fetita cuminte .Dar eu asa sunt mereu...asa ca sigur o sa le primesc .Si multe , multe altele....

o bombonica nazdravana....

Oauuu,ce mare m-am facut de cand nu am mai scris ...mai avem 2 zile si facem 30 de saptamani.O sa incepem numaratoarea inversa ,asa cum facea tati cand era in armata .Deci ...AMR maxim 10 saptamani dar mami crede ca eu voi fi mai grabita si voi veni mai repede ,in ultimele zile ale lunii mai sau in prima saptamana din iunie .Am crescut si nu prea mai am loc in burtica asa ca am inceput sa "atentez" din ce in ce mai des la ficatul si coastele lui mami iar vezica o folosesc pe post de minge .Mami zice ca ar trebui sa fiu mai delicata (ca doar sunt o mica printesica )si sa fac balet nu sa joc fotbal dar eu ma plictisesc cateodata ca in burtica e intuneric si stramt si nu prea am multe lucruri de facut...
Mami si tati au inceput sa faca pregatirile pentru venirea mea pe lume ,de 8 martie tati mi-a facut cadou un body foarte frumos(ca doar sunt si eu o mica domnisoara )si strabunica mi-a cumparat o bratarica de bebei tare frumoasa pe care imi va scrie tati la bijutier numele cand ma voi naste.
Vineri mergem la domnul doctor la ecograf si avem putin emotii...abia asteapta mami sa ma vada cat de mare m-am facut si ce frumusica sunt...si in weekend mergem sa cautam un patut demn de o adevarata printesica...

20 februarie 2009

Astazi am intrat in saptamana 24.Si tot astazi este ziua lui mami ,face 25 de ani .Uffff,ce mult mi se pare ...pana voi ajunge si eu acolo....Sunt cumintica si nu o supar pe mami de ziua ei ,doar din cand in cand ii mai dau cate un piciorus sau cate o manuta sa-i mai spun si eu la multi ani.Si pentru ca acum eu sunt in centrul atentiei mami a primit cadou de la tati o carticica pentru mine ..."Minunea in roz ...primul an din viata fetitei mele" in care mami va trece toate nazdraveniile mele din primul an de viata si va pune multe fotografii cu mine.Si tot de ziua lui mami am primit si eu primele mele hainute (tot ca un cadou pentru mami).Mami nu se mai satura sa le priveasca si tati a devenit tare nerabdator sa mearga la cumparaturi...tot pentru mine , binenteles.
Cateodata,noaptea , cand mami doarme , eu nu am stare si "valsez" la mami in burtica .Si cum nici tati nu are somn(aici cred ca seman cu el) se minuneaza de cata putere pot sa am si il lovesc tare ,tare cu manutele , cu piciorusele chiar si cu capul.O sa vada el cand ies afara cat chef de joaca am....

... pentru printesica mea iubita

Leaganul e numai puf
Pentru ce sa-ti fie frica?
Dormi...la tine-n trasurica
Toate pasarile albe
Au lasat un fulg din zbor ,
Pentru surioara lor!
Hai,inchide-ti ochisorii-
Verzi banuti de magheran-
Strangeti bine pumnisorii.
Ca de-o fi sa bata-n usa
Chiar pisoiul nazdravan ,
Am sa strig la el , si gata:
-Catinel...ca doarme fata!
Dormi...ti-am pus la capatai
Sacusor de levantica,
Ca sa rada ochi tai...
Pentru ce sa-ti fie frica?
Dormi...e bine-n trasurica
Si e moale si caldut
Ca-ntr-un cuib de randunica .
O.Cazimir

februarie 2009

....am ajuns si la 22 de saptamani .Mami zice ca mai avem maxim 18 saptamani si o sa ne vedem fata in fata .Mami si tati sunt foarte curiosi si abia asteapta sa-mi vada fetisoara scumpa si sa-mi auda glasul pentru prima data .Si eu sunt curioasa cum arata mami pentru ca deocamdata nu stiu decat burtica ei si ii aud inima si vocea mereu.Si pe tati abia astept sa-l cunosc ca am auzit eu cand ii spunea lui mami ca abia asteapta sa se joace cu mine (sa vezi ce distractie o sa fie).Am fost in vizita la nasa care abia asteapta sa vin pe lume si am vazut eu ca-i foarte bucuroasa ca mami si tati au hotarat sa ii port numele.
Mami a cumparat o carte foarte frumoasa cu multe povesti si a inceput sa-mi citeasca Degetica .E o poveste tare frumoasa ,imi place atat de mult incat de incantare burtica lui mami mai are putin si se muta din loc cand incep eu sa-mi fac exercitiile de balet.Si daca mami a inceput sa-mi citeasca Degetica ,tati a inceput sa ma alinte si el cu acelasi apelativ ....Degetica.

26 ianuarie 2009

A sosit si ziua ecografiei pe care mami si tati o asteptau cu emotii.In masina , in drum spre ecograf , ma decid sa-mi fac simtita prezenta si o tot lovesc pe mami sa ii arat ca si eu am emotii.Vine si randul nostru in 10 minute ,am ajuns la fix.O viitoare mamica iese fericita din cabinet ...va avea un baietel.Mami si tati se privesc surazand...oare vor afla si ei ce comoara se ascunde in burtica?Tati a venit "inarmat pana in dinti" cu dvd-uri pentru ecograf dar si cu camera sa poata surprinde fiecare miscare a puiului sau .
Ma hotarasc sa nu-i mai tin in suspans ,stiu ca sunt foarte curiosi ,asa ca primul lucru pe care il "las" pe domnul doctor sa vada e ca .....sunt o minune de fetita ,cam rusinoasa , dar ce nu fac eu pentru mami si tati ai mei .
Totul este bine , domnul doctor ma"lauda" ca sunt foarte bine dezvoltata,pai ce treaba am decat sa dorm ,sa pap si sa cresc mare la mami in burtica, am deja 330 de grame la 20 de saptamani.
Cu un suras larg pe fata , mami imi examineaza atenta ochisorii ,gurita si nasucul meu mic si manuta cu degetele pe care o tot duc la ochisori ,semn ca mi s-a facut cam somn...Si inimioara mea bate repede , repede ,cu 146 de batai pe minut cand simt fericirea mamicii mele...va avea o printesica mica , mica .
Extrem de fericit ,tati se apuca sa sune intreaga familie de cum iesim de la ecograf ,sa se laude ca peste 4 luni va fi tatic de printesa si mami se "hotaraste" ca e cazul sa aiba si ea prima pofta de femeie insarcinata ...ar manca piersici.
Si sa nu uit ....numele meu de bebe strumf este Antonia Maria dar mami si tati imi zic inca buburuza , printesica si alte cateva apelative prin care vor sa-mi arate cat de mult ma iubesc .

13 ianuarie 2009

Crestem pe zi ce trece ,acum boxam zilnic ,si dimineata si la pranz dar mai ales seara cand mami ar vrea sa doarma.Pe 13 ianuarie i-am tras si lui tati un sut tare ,sa ma simta si el si sa nu creada ca pe el il iubesc mai putin(ca tot zice el ca 13 e numarul lui norocos).Am atat de multa treaba de facut acolo la mine in casuta cateodata ca uit ca mami e un pic bolnavioara si are probleme cu vezica si o lovesc cam tare .Dar mami nu se supara ca ma iubeste asa de mult incat daca ar exista unitate de masura pentru iubire ,a ei ar depasi limitele Terrei( de fapt , ma iubeste la fel de tare ca pe tati asa ca i-ar trebui cam tot universul ....).
Am inceput sa ascultam muzica si mami zice ca imi place ( daca asa crede ea ...)si nu orice asa , ci Anotimpurile lui Vivaldi si cantecul de leagan preferat al lui mami de pe cutiuta muzicala .Tati ne-a cautat multa muzica clasica si ascultam zilnic dar mie imi place mult Dancing Shadows cantata la chitara .
Mami zice ca asteapta sa ii arat ce comoara ascund intre picioruse ca apoi sa-mi aleaga o poveste(stie ea bine cum e cu povestile) si apoi ne punem pe citit .Abia astept!
Asteptam cu nerabdare intalnirea de la 4D de pe 26 ianuarie cand promit sa fiu foarte ascultator si sa le satisfac curiozitatea de a afla daca-s fetita sau baietel si sa-i incant cu tumbe de bebe strumf .

O dorinta la cumpana dintre ani

Doamne ,Dumnezeul nostru, asculta ruga mea fierbinte si apara pruncul acesta nevinovat pe care il port in pantec , fereste-l pe el de tot raul ,da-i sanatate , putere si ajuta-l sa vina pe lume la vremea randuita .
Ajuta-ne , Doamne , sa avem un copil sanatos ,destept si frumos ca Fiul Tau ,Iisus Hristos .
Iar pentru noi ....sanatate si intelepciune sa stim sa-l crestem frumos si sa-i oferim tot ce avem mai bun .

21 decembrie 2008

Asteptam cu nerabdare sa simt primele miscari ale minunii mele si citeam tot ce gaseam despre sarcina si bebelusi .Deja am inceput sa am probleme cu hainele ,pantaloni mei se"incapataneza" sa se mai inchida peste burtica mea care a luat proportii.
Ne intorceam obositi de la tara la o ora destul de tarzie intr-o duminica friguroasa de decembrie .Puiul meu tocmai intrase in cea de-a 16 -a saptamana de viata intrauterina .O miscare noua ,necunoscuta in partea stanga a burticii , ca falfaitul aripilor unui fluture , ma trezeste din moleseala .Sa fie bebe?Astept emotionata .Miscarea se repeta inca o data ...de doua ori ...de multe ori constant timp de aproximativ cinci minute.El este , buburuza noastra mica si scumpa s-a gandit sa ne faca un cadou de Craciun si s-o faca pe mami sa se simta in al noulea cer ..isi simtise puiul miscand pentru prima data .Tati este un pic "suparat", mai are un pic de asteptat pana va simti si el cum boxeaza minunea lui mica care creste , creste la mami in burtica.

5 decembrie 2008

Ne programam pentru morfofetala de trimestrul 1 si dublu test in saptamana 12 si il luam si pe tati cu noi.Abia asteptam sa ne vedem buburuza la ecograf .Ne minunam inca de la primele imagini si medicul ne spune ca asta-i de-abia inceputul .O buburuza mica si tare puturoasa doarme la mami in burtica cu manuta stanga pe frunte si pe ochisori si picior peste picior ,exact cum doarme si tati al lui.O gurita mica si scumpa (sper sa fie ca a lui tati) , obrajori , ochisori ,urechiuse , nasuc,degetele ...avem deja de toate .Suntem mari deja , avem 59,3 mm lungime si inimioara bate cu 152 de batai pe minut.Sunt complet indragostita ,as ramane ore in sir pe masa de la eco si m-as uita la puiul meu .Cu chiu cu vai , dupa indelungi rugaminti , doctorul reuseste sa trezeasca puiul somnoros care dupa cateva unduiri prin burtica adoarme linistit la loc .Totul este bine , bebe se dezvolta normal , chiar e mai mare cu o saptamana decat varsta gestationala ...pai daca doarme si papa toata ziua .Conform masuratorilor , ar trebui sa vedem lumina zilei pe 13 iunie 2009(o zi norocoasa zice tati caruia 13 i-a purtat intotdeauna noroc).De la atatea emotii uitam sa cerem si poze sau cd cu buburuza noastra .Nu-i nimic , in mintea noastra ramane vesnic imaginea puiului mic si cuminte si atat de puturos incat nu s-a deranjat sa ne arate si noua daca este fetita sau baietel.Avem timp sa cerem poze la urmatoarele ecografii,mai avem un drum lung pana in iunie .

6 noiembrie 2008

Au trecut si cele doua saptamani de "chin".Sangerarea s-a oprit din a cincea zi , durerile de burta sunt mai rare si de intensitate mica .Stau cu inima stansa in asteptarea verdictului .La control totul este bine ,ma mut la ecograf si URAAAAAAA! ,samburelul meu e bine ,ii bate inimioara si sta cumintel la mami in burtica .Se pare ca ce a fost mai rau a trecut , mai avem un drum lung de facut pana vom putea spune ca totul este bine dar suntem increzatori ca vom ajunge la final .Primesc o tona de analize pe care le fac constiincioasa si toate analizele arata ca suntem bine .Mami este bine , nu are nicio problema care sa-l poata afecta pe samburel ,nu ne ramane decat sa stam cat mai cuminti si sa crestem .
Incepem sa ne gandim la nume :stim inca de acum patru ani ca daca vom avea o fetita o va chema Antonia si ne dorim sa aiba si un nume de sfant (mami nu are si mereu si-a dorit sa-si poata serba ziua de nume) .Oscilam intre Cristina si Maria ,cred ca va ramane Maria , la fel ca pe nasa si ambele bunici.Da , e un nume tare frumos ...Antonia Maria .Si daca bebe va fi baiat sigur il va chema ca pe tati ,sa facem petrecere mare de Sf. Andrei iar la cel de-al doilea nume ne hotaram la Bogdan (ne place foarte mult traducerea numelui -trimisul lui Dumnezeu si samburelul nostru este in mod sigur un dar de la Dumnezeu )...Andrei Bogdan.

20 octombrie 2008

Hotarasc ca luni, 20 octombrie sa fac prima vizita la medic .Nu astept neaparat confirmarea , stiu ca sunt insarcinata ,o simt prin toti porii ,ci mai degraba vreau primele sfaturi , vreau sa stiu tot ce trebuie sa fac pentru ca puiului meu sa-i fie bine la mami in burtica ,sa creasca mare ,sanatos si frumos .
Din pacate ziua nu incepe prea bine ...dureri de burta si de spate ,frisoane,cateva pete maronii .Offff , asa greu trece timpul si medicul e abia dupa-amiaza la cabinet .Dupa o asteptare de aproape o ora reusesc sa intru in cabinet .Situatia nu e tocmai roz ,se pare ca am o sangerare ,doctorul nu imi poate spune cu precizie cauza si hotaraste si un consult eco.Ma pune sa beau apa si sa-l anunt cand sunt "gata" .Cu lacrimile in barba si tremurand il sun pe viitorul tatic si-i expun situatia .Ai incredere ,totul va fi bine!Stiu ca asa trebuie sa fie ,dar e asa greu cand ma gandesc ca samburelul meu poate ca sufera....Cobor la ecograf cu o graviduta al carui pui nu prea se grabeste sa vina pe lume ....trecuse de 40 de saptamani si doctorul o trimisese si pe ea la eograf sa vada ce face bebe si sa hotarasca ce-i de facut .O privesc si o ascult cu admiratie si cu un soi de invidie.Cat sper sa ajung si eu ca ea la 40 de saptamani.....Ma rog ca Bunul Dumnezeu sa isi intoarca fata spre noi si sa-mi apere puiul!
Vine si randul nostru la eco ,am asa emotii ca nu-mi mai simt picioarele ....nu dupa mult timp apare pe ecran un punctulet ....e samburelul meu dar e asa de mic incat abia se poate distinge pe ecranul ecografului....are doar 5 saptamani si se lupta sa creasca mare si sa se prinda bine de burtica lui mami.Imi vine sa plang de emotii dar incerc sa ma linistesc .Se pare ca nu-i foarte grav dar tot ce pot sa fac e sa stau linistita la pat timp de doua saptamani si sa iau utrogestan ca sa-l ajut pe puiutul meu .
Urmeaza doua saptamani lungi ,tare lungi in care nu-mi ramane decat sa ma rog si sa astept cumintica in pat ca Sfantul Anton si Maica Domnului la care ma rugasem pentru bebele meu inca dinainte de a ramane insarcinata sa ne ajute sa trecem cu bine peste acest hop si sa-mi pot tine in iunie minunea in brate .

13 octombrie 2008

Au trecut 3 luni de cand am hotarat "marea schimbare" din viata noastra .In drum spre casa ma opresc la farmacie si cumpar un test de sarcina .Nu sunt foarte sigura ca e cel norocos si totusi parca ma simt ...."altfel".Ce bine ca-i si Cristi acasa!Il fac si stau cu ochii pe el ca pe o bomba atomica!Pe prospect scrie ca rezultatul apare in 5 minute ...cam mult pentru inima mea care statea sa-mi iasa din piept .Dupa aproximativ un minut care a trecut ca zece apare firava cea de-a doua liniuta .Nu-mi vine sa cred !Uite-te tu bine , sunt doua ,nu?Sigur sunt doua!
Imi vine sa strig in gura mare sa stie o lume intreaga ca s-a infaptuit o minune , ca peste noua luni va aparea pe lume o buburuza mica ,o particica din mine si din fiinta pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta ,un pui mic si scump care ma va striga mami si care se va cuibari la sanul meu alintandu-se .Anunt familia si ma hotarasc ca restul lumii sa mai astepte pana samburelul va deveni mai mare .Dar ce te faci cu tati care s-ar lauda peste tot ca in curand va deveni parinte ?

iulie 2008

Mai mult in joaca deschid subiectul si sugerez sa renuntam la protectie si sa ne pregatim pentru un bebe .De cand ne-am casatorit am discutat mereu subiectul copii , amandoi iubim copiii si ne dorim ,dar nu aparuse inca momentul potrivit.Primesc rapid confirmarea ,fara prea mult timp de gandire.
Si totusi...plecam in concediu si nu as vrea sa te simti rau pe acolo , mai bine incercam dupa ce ne intoarcem!...primesc raspunsul grijuliu.Nu-i nimic , nu ma astept sa se intample minunea din prima ... Si ,ca in orice poveste ,apare cifra magica 3 ....